Duminica, 15 ianuarie, aproape de miezul noptii. Ultimele grupuri de vandali incercau sa-i atace iarasi pe jandarmii din Piata Universitatii, cu racnetul de atac specific stadionului: Aaasaaaasiiiin, gabor asasiiiin! Aaaassaaaasiiiin, gabor asasiiiin! Au urlat si aruncat cu pietre, jandarmii i-au alergat iarasi de la Universitate jos spre Piata Unirii pentru a nu stiu cata oara. Pe tot parcursul celor aproape patru ore cat am stat in strada, am vazut trei tipuri de protestatar: 1) ultrasul de stadion care a strans in jurul lui pegra societatii dispusa la adapostul intunericului sa comita acte de violenta si distrugere. 2) simpatizantii opozitiei mobilizati cu logistica aferenta 3) revoltatul neafiliat provenit din cele mai diverse categorii sociale.
Am ajuns in Piata Universitatii in jurul orei 20.00, unde cateva mii de oameni scandau lozinci anti-Basescu. Mai jos, in Piata Unirii, aveau deja loc ciocniri violente intre jandarmi si vandali (pegra radicalizata). Erau, asadar, delimitate doua zone ale protestului: una ceva mai "frecventabila", concentrata in Piata Universitatii, si alta populata de vandali, izolati in spatiul dintre Universitate si Piata Unirii. In zona "frecventabila" s-au vazut clar alte doua categorii de protestatari: simpatizantii opozitiei, usor identificabili dupa modul de organizare si logistica de miting (pancarte, steaguri, portavoci, dirijori de slogan, lideri de grup etc) si revoltatul neafiliat (studenti, bugetari, pensionari, revolutionari etc).
Greu de spus care era proportia intre simpatizantii de partid si revoltatii neafiliati, dat fiind ca opozitia deja isi exprimase peste weekend prin liderii ei solidaritatea cu protestatarii, incurajandu-si simpatizantii sa iasa in strada. Notabil si oarecum ciudat mi s-a parut caracterul predominant anti-Basescu al lozincilor. Rar sau deloc am auzit, cat am stat in Piata Uni
