Intentia venerabilului june-prim Irinel Columbeanu de a candida la Primaria Capitalei nu m-a mirat, dar mi-am pus, ca tot omul, naiva intrebare: de ce la primarie si nu la presedintie? Adica ce o persoana de talia domnului Irinel n-ar avea rabdare sa mai astepte doi ani, ca sa primeasca onorul garzii, in sunetele imnului?

I-ar veni greu presedintelui Columbeanu sa poarte conversatii bilaterale cu omologii Sarkozy sau Obama, cu doamna Merkel, sau Putin?

Pe drumul de costisa, ce duce la primarie

La prima vedere, nu ne prea vine sa-i dam vreo sansa lui Irinel chiar si la Bucuresti, dar nici lui Basescu nu-i dadea cineva sanse, atunci cand a candidat la primarie si a ajuns rapid sa castige la presedintie.

De altfel, deocamdata candidatura e in faza de discutii, insa pofta vine mancand si, ca atare, pana la urma, intentiile electorale ale domnului Columbeanu ar putea tinti mai departe. Cu atata spatiu de antena, cat a capatat numai in cateva zile, nu se stie cui i-ar putea deveni adversar, din senin.

Daca si-a pus elementara intrebare "de ce Oprescu da, si eu nu?", nimic nu-l poate opri sa-si puna si alte intrebari, la fel de elementare: cu ce e mai breaz Antonescu decat mine? Este Ponta cu ceva mai abitir? Ce are Boc si n-am eu? O fi mai grozav Vanghelie si mai cu stea-n frunte Diaconescu-Oteveu?

Independentii - pericolul public numarul 1

Caci, de fapt, asta este panoplia marilor nostri barbati de stat, cu care defilam la ora de varf. Ei sunt monstrii nostri sacri, pe ei ii aplaudam si pe ei ii votam, din lipsa de altii. Tocmai pe faptul ca altii lipsesc, conteaza sondajele USL, sperantele PSD, reinviatul PRM, nou-forcepsatul PPDD si inobservabilul UNPR.

Bineinteles, independentul Oprescu a fost un pericol, dar pericolul s-a estompat cu formula "independent sprijinit", un fel d