In Capitala Romaniei, spre deosebire de celelalte 33 de localitati in care au avut loc demonstratii anti-Basescu, au actionat echipe de diversionisti. De agenti provocatori. Asa se si explica de ce numai in Bucuresti au avut loc incidente de natura violenta. Acesti agenti provocatori apartin uneia sau mai multor arme. Inclusiv Jandarmeriei. Scopul lor este de a incita pe acei demonstranti predispusi la violenta pentru ca, ulterior, asemenea manifestatii sa poata fi reprimate cu brutalitate. De aceea, cea mai mare responsabilitate, in raport cu ceea ce se intampla in Romania in confruntarea dintre cetateni si autoritati, o au acestea din urma.
Pentru mine, care m-am aflat in epicentrul evenimentelor din decembrie 1989, care au dus la caderea regimului comunist si, ulterior, al demonstratiilor din 13 – 15 iunie 1990, ceea ce se intampla in aceste zile in Capitala reprezinta un scenariu cunoscut. Si in 21 spre 22 decembrie 1989, si in timpul fenomenului Piata Universitatii, si in perioada 13 – 15 iunie, de fiecare data, au existat, in randul manifestantilor, reprezentanti ai diferitelor arme. Si este si firesc sa se intample acest lucru. Este cat se poate de normal ca atat jandarmii, cat si Ministerul de Interne ori Serviciul Roman de Informatii sa-si plaseze oameni pe post de observatori in zonele fierbinti ale unor demonstratii, care pot oricand degenera. Numai in felul acesta pot fi depistati si cunoscuti cetatenii turbulenti, violenti, care nu lipsesc de la marile manifestatii populare si care pot schimba cursul acestora de la demonstratii pasnice la miscari violente. Unde gresesc, in aceste conditii, autoritatile? De ce, in aceste conditii, eu pretind ca ele sunt vinovate si responsabile in plina masura pentru violentele de la Bucuresti?
Datoria reprezentantilor diferitelor arme infiltrati in multime ar trebui sa se rezume la a observa ceea ce
