Pe cit de calm si retinut s-a dovedit Barack Obama, pe atit de nervos si voluntar s-a comportat Nicolas Sarkozy, pentru care apararea ratingului maxim era un obiectiv electoral pentru prezidentialele din primavara. Reducerea de catre agentia Standard and Poor's (S&P) a ratingului mai multor tari din zona euro, la sfirsitul saptaminii trecute, a readus in atentie mai vechea problema a capacitatii statelor de a-si proteja reputatia economico-financiara. In vara, aceeasi agentie degradase cu o treapta ratingul Statelor Unite de la miticul AAA la AA plus si mentinuse o perspectiva negativa care prevestea noi sanctiuni. Nici celelalte doua mari agentii (Moody's si Fitch) nu au dat dovada de prea multa blindete fata de cea mai mare economie a lumii, atasindu-i perspective negative, dar abtinindu-se, totusi, sa si retraga calificativul maxim. Se stie, doua din cele trei mari institutii sint americane - in masura in care se poate cu adevarat atasa un pasaport acestui gen de actori din economia globalizata. Doar agentia Fitch, care are cota de piata cea mai mica dintre cele trei, este controlata de o firma franceza, dar operatiunile sale se deruleaza in principal tot de la New York. La vremea respectiva, atitudinea S&P, in special, a suscitat destule reactii negative: din partea Casei Albe si a altor departamente din Executivul american, a unor lideri politici din ambele mari partide, a analistilor economici si politici excedati de influenta agentiilor de rating. S-a afirmat si atunci, nu de putine ori, ca nou-regasita lor exigenta este fortata si ca prin vigilenta exagerata din 2011 ele incercau sa faca uitate propriile esecuri din 2007-2008, cind au inselat increderea investitorilor, ignorind sau - mai rau - interpretind gresit norii negri ce se abateau asupra sistemului financiar-bancar din SUA. Nu s-a ajuns, insa, la procese de intentie, la acuzatii de subminare a interes