Legea consecinţelor neintenţionate loveşte din nou

Nu sunt nicidecum scuzabile atacurile împotriva jandarmilor, dar sunt perfect explicabile. Membrii galeriilor au frustrarea lor proprie faţă de autoritate, care a găsit acum locul şi momentul să iasă la suprafaţă.

Este răzbunarea pentru faimoasele “represalii” orchestrate după meciurile cu miză mai fierbinte, în care jandarmii îşi exersează muşchii şi pulanele pe grupuri bine alese dar niciodată suficient cernute.

Nimeni nu prea empatizează cu aceşti oameni. “Bine le-au făcut”, “ce căutau acolo?”, “nişte huligani”… argumente corecte dintr-un anumit punct de vedere, adică atunci când sunt judecate victimele. Dar complet eronate, din alt punct de vedere – când nu sunt judecaţi ŞI agresorii.

Dar şi dacă argumentele ar fi în totalitate corecte, nu înseamnă că ele nu atrag consecinţe.

Prima consecinţă, minoră, poate fi văzută: o ură care motivează monstruos şi care schimbă cursul lucrurilor. Nu pentru bocancii şi pulanele încasate, ci pentru sentimentul de-a fi cetăţean de mâna a doua, pe care miliţia încă are voie să-l bată discreţionar.

A doua consecinţă, majoră, poate fi simţită: pe timp de linişte, Jandarmeria s-a antrenat să bată pe cine a putut. Prim urmare, când încep tulburările, se simte îndreptăţită să bată pe cine trebuie.

Dar bomba cu efect întârziat aprinsă de atâtea ori pe stadioane explodează acum. Jandarmii nu reuşesc să defileze ca şi cum ar ţine sub control câteva mii de oameni pentru că sunt de ajuns câteva zeci ca să-i menţină ocupaţi. Unii ajung la spital în aceeaşi logică a represaliilor fără discriminare. Iar dacă protestele iau amploare, inevitabil vor părea incompetenţi sau mai rău. Autoritatea morală care e deja aproape de zero, nu se poate duce decât şi mai jos.

Este mult prea târziu pentru soluţia corectă – aceea ca vizibilitatea jandarmilor la