UPDATE. „Ministrul Sănătăţii a fost mandatat să formeze o echipă care să redacteze un nou proiect de lege a sănătăţii, o echipă din care să nu lipsească reprezentanţii asociaţiilor de pacienţi, ai medicilor, ai sindicatelor, ai patronatelor, Colegiul Medicilor, ai societăţii civile", a arătat premierul Emil Boc, la finalul şedinţei coaliţiei.

Nici o precizare, însă, despre calendar sau despre liniile directoare ale viitorului proiect. „El (ministrul Ritli Ladislau - n.r.) să vină şi să ne propună, pentru că ştie cel mai bine", s-a mulţumit să spună şeful Executivului.

Ce înseamnă asta? Că democrat-liberalii şi, probabil, şi preşedintele Traian Băsescu au renunţat la ideea ca o nouă lege a sănătăţii să fie dezbătută rapid, astfel încât să fie şi aprobată până la sfârşitul lunii iunie, când se încheie prima sesiune parlamentară a anului.

Iar renunţarea trebuie interpretată atât în contextul protestelor din ultimele zile, cât şi a refuzului constant al partenerilor de guvernare ai PDL de a fi urgentate dezbaterile pe acest subiect.

Dacă săptămâna trecută, reprezentanţii UDMR spuneau că proiectul legii sănătăţii trebuie dezbătut public 60 de zile şi, apoi, să fie discutat „nu la hei-rup" în Parlament, astăzi poziţia Uniunii este şi mai drastică: „Nu cred că în acest moment prioritatea nr. 1 este reforma în sistemul sanitar, cu toate neajunsurile şi cu toate problemele".

Declaraţia aparţine chiar preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, şi este edificatoare pentru ce se va întâmpla: nimic. Aşa cum s-a întâmplat şi cu alte subiecte fierbinţi atunci când UDMR a spus „nu" (reorganizarea administrativ-teritorială sau revizuirea Constituţiei).

Singura concesie pe care UDMR este dispusă să o facă se referă la rezolvarea „punctuală" a unor probleme „de toată lumea recunoscute". Cum se traduce asta din perspectiva anului electoral în care ne aflăm? Că