Incendii. Gaze care-ţi ard respiraţia. Fum şi oameni-torţă. Garduri rupte. Bătăuşi. Vandalizări. Imaginile unei „revoluţii“ în două pieţe: Universităţii şi Unirii.

Dincolo de imaginile surprinse de camerele de filmat, un contrast mai puţin vizibil s-a conturat duminică seară în stradă. Protestul unora care au furat protestul celorlalaţi. Câteva portrete.

Protestul celorlalţi. Undeva pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional, o femeie mică de statură face ceva neobişnuit. Păzeşte câteva bucăţi de pavaj pe care le-a strâns grămadă şi încearcă să le ascundă de privirile celorlalţi. Sunt muniţiile desprinse de huligani, care rămăseseră încă nefolosite. Pe femeie o cheamă Georgeta Fămescu, are 58 de ani, şi a lucrat o viaţă muncitoare la Electroaparataj. De două ore păzeşte mormanul cu bucăţi de pavaj care, odată aruncate, ar fi putut omorî un om pe loc. Mică de statură, dar aprigă la vorbă, georgeta a reuşit să ascundă muniţia timp de două ore până când a reuşit să o treacă dincolo de cordonul de jandarmi. „Nu am vrut să le ia diversioniştii. Noi am venit să ne spunem crezul, nu să ne batem cu jandarmii". Crezul ei e scurt şi necomplicat. „Vreau o viaţă mai bună". Centrul istoric. Protestatar intoxicat cu gaze lacrimogene

Protestul unora. Coloane de manifestanţi se preling pe trotuare pe lângă cordoanele de jandarmi aliniate ordonat pe Bulevardul Brătianu, din zona Unirii. La un moment dat, un individ vine pe stradă cu un drapel cu Uniunea Europeană. Îl pune jos şi urinează pe steag în văzul tuturor. Bărbatul, la vreo 35 de ani, rânjeşte tâmp. E mândru. Îl saltă jandarmii fără să mai apuce să se încheie la şliţ. Undeva mai în spate, un bărbat defilează cu jumătate de scut recuperat de la jandarmi. Pradă de război. Şi el e mândru. „Sunt talibaaan", strigă victorios fluturându-şi prada de război. Omul nu e taliban. E un revoluţionar cu certi