Cât igaş trebuie să ai, să ieşi acum, după toate cele petrecute, să te lauzi cu gestionarea celor trei zile de proteste, să feliciţi Jandarmeria, în bloc, pentru toate faptele sale din aceste trei zile, fără a pomeni nimic despre abuzuri, despre erorile care au dus, aseară, la devastarea Centrului Capitalei?
Am urmărit azi, discursul premierului Emil Boc, care mi s-a părut decent. Declaraţia sa este tardivă, dar măcar are acest atribut: decenţa. A făcut distincţia între protestele legitime (pe care le-a caracterizat ca atare) şi violenţe, încercând apoi, în ceasul al XIII-lea, să calmeze spiritele, cu câteva fraze în care şi-a exprimat empatia cu greutăţile pe care trebuie să le îndure românii.
Igaş, în schimb, n-are nicio treabă cu faptul că zeci (posibil sute) de oameni au fost bătuţi, abuziv, de jandarmi (inclusiv colegul nostru, Petru Zoltan, a fost ciomăgit, deşi s-a legitimat!). Pentru Igaş este insignifiant faptul că sute de oameni au fost arestaţi şi, cu certitudine, doar o parte dintre ei pe bună dreptate, fiindcă s-a acţionat „la grămadă”. Igaş ignoră faptul că jandarmii nu au acţionat strategic aseară, pentru a-i prinde ca într-un cleşte pe vandalii din Bucureşti, între Universitate şi Unirii, ci i-au împins, încet, dinspre Universitate, permiţându-le să facă ravagii în zona Pieţei Unirii, înainte de a se retrage spre Tineretului.
Că violenţele n-au degenerat, că nu s-au propagat spre cartierele oraşului este, evident, un câştig, dar acest fapt nu se datorează, neapărat, intervenţiei jandarmilor, deşi s-ar putea spune că vandalii le-au prins frica. În pofida arestărilor, mare parte a vandalilor au avut timp să se regrupeze şi nu ar fi de mirare dacă i-am revedea pe străzi, în zilele următoare, înarmaţi cu acelaşi arsenal de cataroaie, petarde şi „Molotoave”.
Cert este că a lăsat mult de dorit coordonarea acţiunii forţelor de ordine