Din iubire pentru Kassandra, familia Rotariu a dat sâmbătă, la Polivalentă, timpul înapoi.
Mai bine de două ore, peste 3.500 de oameni au admirat o parte din tezaurul fotbalului românesc. Acolo unde e cazul. Fiindcă Belodedici şi Piţurcă arată exact la fel ca în după-amiaza cu Anderlecht, cea care l-a inspirat pe Cristian Ţopescu să scrie, memorabil, „Notre respect...", pe tabela din Ghencea. Bogdan Stelea, ca şi Mihali, parcă veniseră de pe „Rose Bowl". Nu întâmplător „Arnold" a repetat în faţa lui Piţi ori a lui Majaru plonjoanele cu care i-a hipnotizat cândva pe Rincon şi Asprilla. Prunea, colegul din America, a jucat vârf şi a dat două goluri...
Oamenii au aplaudat în picioare şuturile lui Tudorel Stoica şi Rotariu, singurii, până la finalul de graţie al lui Luţu, care l-au învins pe Stelea, dar trasoarele celor doi ar fi putut bate orice portar. Generaţia de Aur şi Steaua 1986 ne-au reamintit ce fotbalişti am avut! Fotbalişti care, la patruzeci de ani şi mai bine, ori la cincizeci şi mai bine, driblează, şutează şi se apără ca atunci. Ca atunci când, vorba lui Gabi Safta, zeci de mii de oameni coborau în stradă să le mulţumească. Lăsând în urma lor emoţie, nu borduri sfărâmate şi vitrine ţăndări ca azi.
Au fost multe vedete la Polivalentă. În centrul atenţiei a stat însă Kassandra Rotariu. Această fetiţă care se pregăteşte de a 30-a operaţie cu o putere pe care mulţi dintre noi n-o avem nici la o banală radiografie. O fetiţă căreia destinul i-a răpit copilăria, dar i-a dat pe post de părinţi adoptivi doi îngeri: Daniela şi Iosif Rotariu. Într-o ţară şi într-o vreme în care se aleargă după tunuri şi averi, soţii Rotariu se străduiesc zi de zi să refacă viaţa şi zâmbetul Kassandrei. Deşi, în ceea ce priveşte zâmbetul, deja n-ar mai fi nevoie.
