Au spart, au incendiat, au vandalizat, au terorizat. Protestatarii îşi uitaseră ideile. Mulţi au plecat acasă, îngroziţi. Alţii au jurat să nu mai vină. Alegeau să fie viermi, cum le ura deputatul Iulian Urban. Să le moară protestul în gât.
La 19,15 s-a dat stingerea. Un cocteil Molotov a dezlănţuit teroarea. S-a ales praful de manifestarea paşnică iar oamenilor le îngheţase "Jos Băsescu!” pe limbă. După cinci zile de proteste fără violenţă, mulţumită (sau din cauza?) unui ajutor (aparent) neaşteptat, violenţa ucidea protestul. Unora le-a fulgerat prin minte Atena. Şi s-a declanşat infernul. Anarhia se arăta din ce în ce mai exact organizată. Ne rămăseseră în minte derbedeii din Peluza Sud pomeniţi de Gigi Becali. Apăruseră în folclorul Pieţei şi ideea peluziştilor de la Rapid şi Dinamo.
Şi totuşi. Jandarmeria comunicase că din cele 300 de persoane reţinute, aproximativ 20 se află în banca de date cu suporteri violenţi. Cătălin Tolontan face socoteala şi spune că asta înseamnă 7 la sută. Procent ce putea fi liniştit de cel mult un procent echivalent de jandarmi. Probabil că banca de date a Jandarmeriei s-a îmbogăţit în noaptea de 15 ianuarie. Ceea ce e un câştig. Dar...
Grosul de 90 şi ceva la sută, povestea un fin cunoscător al vieţii de cartier, era format din skynneri refulaţi, ţigani veniţi la prăduială, punkeri antiUE (unul s-a şi pişat demonstrativ pe steagul Uniunii). Şi, desigur, haimanalele care populează peluzele pomenite, moarte după încăierări şi spitalizări de urgenţă. Hai la Unirea! - a urlat unul, iar dezastrul s-a mutat tactic spre Piaţa Unirii, după ce haitele reunite scoseseră untul din trupele disciplinate ale jandarmilor, care aveau de păzit un singur obiectiv: carosabilul. Ca în filmele cu tâmpiţi.
Găştile reunite de peluzişti, skynneri, punkeri, romi la manglit şi alţi ameţiţi de sorginte dubioasă erau coordonaţi şi ac
