Multe state membre şi chiar instituţii comunitare nici nu percep România ca fiind stat membru al Uniunii Europene, deoarece se manifestă doar în relaţionare tradiţionalistă, de tip politică externă, şi nu ca actor integrat şi integrativ.

Într-o comunicare a Comisiei Europene, din februarie 2009, intitulată „Cinci ani de Uniune Europeană extinsă", s-a efectuat o analiză a evoluţiei Uniunii Europene şi a noilor state membre, care au aderat în 2004-2007, inclusiv a României. Comisia aprecia că extinderea din 2004-2007 a însemnat un uriaş pas istoric pentru Uniune, pentru că a pus capăt divizării Europei, a sprijinit consolidarea democraţiei şi a generat beneficii economice pentru toate statele membre, în termeni de competitivitate, creştere economică şi creare de noi locuri de muncă pentru cetăţenii europeni.

La fel ca guvernele statelor membre, şi Comisia Europeană argumentează prin anumiţi indicatori macroeconomici: veniturile pe cap de locuitor în noile state membre au crescut cu 4%, în perioada 1999-2008; creşterea economică medie a fost de 5,5%, în anii 2004-2008, în raport cu 3,5%, în perioada 1999-2003 etc.

Pe baza unui Eurobarometru, tot de la începutul anului 2009, s-a întocmit un raport analitic despre percepţia cetăţenilor în ceea ce priveşte aspectele pozitive şi negative apărute în Uniunea Europeană ca urmare a extinderii. Cel mai important avantaj perceput de cetăţeni a fost creşterea posibilităţii de mişcare şi călătorie în Uniunea Europeană (UE27 - 92%, România - 92% ); favorizarea creşterii şi modernizării economice a acestor state (UE27 - 76%, România - 67%, fiind la coada clasamentului, împreună cu Ungaria, Lituania şi Bulgaria); extinderea valorilor democraţiei şi îmbunătăţirea drepturilor omului (UE27 - 73%, România - 73%); creşterea rolului Uniunii în lume (UE27 - 73 %, România - 70%); transfer financiar din Vest pentru modernizar