Popoarele şi societăţile nu se conduc după raţiune şi analize economice şi sociale. Ele se conduc după mituri. Miturile sunt poveşti eterne, simple şi radicale, care introduc o ordine factice într-o realitate confuză, prea complexă pentru a putea fi înţeleasă şi suportată ca atare.

Miturile capătă trup prin anumite personalităţi, în anumite momente cheie; atunci Istoria devine semnificativă şi se pune în mişcare. Cât despre oamenii politici sau alţi oameni publici, aceştia pot fi purtaţi pe val de mituri sau pot fi nimiciţi de ele, uneori, iar atunci au o anumită măreţie, ei le încarnează involuntar.

Doctorul Raed Arafat a încarnat un vechi mit: cel al „Străinului mântuitor“. E un mit prezent, de pildă, în Gnoze sub numele de „Allogenes“ (Străinul). Mitul vorbeşte despre personaje pure, de origine celestă, coborâte în lumea noastră materială şi mizerabilă pe care vor să o salveze. „Străinul“, în cazul nostru, e un medic reputat, deci, profesional, direct asociat cu viaţa şi moartea. Apoi, (ca palestinian împământenit) el nu e de „aici“, aşadar nu aparţine tărâmului corupt de la noi. Simplu spus, nu e implicat în politică, nu ţine cu vreun partid, nici nu a fost amestecat în politica partidelor, căci e un „tehnocrat“.

„Străinul“ a creat ajutoare şi mesageri cu însemne mitice care se deplasează cu rapiditate pe pământ şi în aer (elicopterele SMURD) şi care înving moartea: e vorba, desigur, despre reţeaua care scoate oamenii din maşini arse şi din case prăbuşite. Mai există o importantă trăsătură mitică la Arafat: el e întruparea doctorului „anarghir“ – adică a medicului care vindecă gratuit. Acest mit are legătură cu concepţia arhaică (şi complet noneconomică, dar ce-i pasă mitului!) asupra vieţii ca dar gratuit de la Dumnezeu, viaţă ce nu poate şi nu trebuie preţuită în bani. Iată de ce ideea că ambulanţa (sau SMURD-ul „Străinului“) ar putea ve