Francezii îl discriminează pe Bănel. Îl discriminează pozitiv

Asta s-ar putea să fie vocaţia lui Bănel Nicoliţă. Să pacifice masele. Să înfrăţească popoarele. De suporteri sau popoarele pur şi simplu. A pitit sticlele aruncate din tribune la Timişoara şi a minţit în stil martir la Comisia de Disciplină, “n-am văzut, n-am auzit”. Rezistenţa la insulte l-a promovat ambasador împotriva rasismului din partea României.

Transferul său în Franţa s-a petrecut în toiul unei veselii generale pe seama românilor care “salută” pe la gurile de metrou. Nu ploua cu pet-uri din tribune, curgea cu ironii care mai de care mai fine. Bun, a venit Bănel la Saint-Etienne, s-a schimbat placa. Sau, mai plastic, confraţii latini au sărit calul în sens invers.

Fostul stelist a îmbrăcat de 11 ori tricoul în Ligue 1, a dat şi goluri, şi pase de gol. A jucat ceva mai motivat decît o făcea în ultima vreme pentru roş-albaştri. Oricum, prematur să te pronunţi despre valoarea transferului, despre adaptarea lui Nicoliţă. Dar laudele au început să curgă, ca pet-urile de odinioară şi ca glumiţele de astă-vară. Bănel briliant care străluceşte, Bănel, omul meciului, mai vrem Băneli! La ce-am auzit din patria lui Voltaire, parcă intri un pic la bănuieli cînd citeşti, pe un site de sport francez, că “Nicoliţă nu lasă nici o firimitură de teren pentru adversari”. Ca unul care vine din sărăcie, nu?

“Cel mai iubit rrom român încasează loviturile mascîndu-şi durerea în spatele unui zîmbet şi se refugiază în religia creştin-ortodoxă şi în marea sa misiune”, scria în decembrie, abia stăpînindu-şi lacrimile, prestigiosul cotidian “L’Equipe”. Iată că se confirmă partea cu misiunea lui Bănel. E pacificator al popoarelor cu ele însele. Trebuie să-i împace pe francezi cu propriile lor stereotipuri.

Cine va mai afirma pe viitor că francezii au ceva împotriva rromilor români n-are decît să