După ce şi-a rupt coloana la 19 ani, Erwin Hout nu şi-a mai putut folosi niciodată complet mîinile şi picioarele. Dar a absolvit facultatea, a devenit directorul unei companii, s-a căsătorit şi are trei copii. Olandezul e prietenul lui Mihai Neşu. Trăieşte de aproape două decenii imobilizat, la 50 de km de Utrecht. Povestea lui vorbeşte despre un alt fel de a înţelege suferinţa, separînd definitiv compasiunea faptelor de mila cuvintelor

În casa cu etaj şi mansardă a lui Erwin, din Olanda, există un lift special cu care bărbatul imobilizat în scaun cu rotile urcă în camerele celor trei fiice: "Liftul mă ajută să fiu tată cu normă întreagă: să le duc la culcare, să le citesc poveşti pînă adorm".

Adaptarea locuinţei la nevoile lui de acum l-a costat 110.000 de euro, dintre care doar 30.000 au fost suportaţi de comunitatea locală: salariul său, ca director de marketing al unei companii, şi cel al soţiei Marleen, medic geriatru, sînt suficient de mari. Din scaunul în care priveşte, Erwin poate controla toată casa: deschide uşi, dvd player-ul, răspunde la telefon, reglează temperatura în living şi trage jaluzelele. După 9 ani de căsnicie, Marleen nu face nimic în casă fără să îl consulte: "Sînt capul familiei, e firesc să fie aşa", continuă Erwin.

"Soţia caută mereu invenţii"

Povestea de dragoste dintre Marleen şi Erwin a început cînd bărbatul era deja paralizat complet, după accidenteul pe care îl suferise cînd avea 19 ani. Cei doi s-au căsătorit în 2003, cînd Erwin abia ce împlinise 29 de ani: "I-am spus clar: dacă vrei copiii, atunci caută alt bărbat! Credeam că nu pot face copii. Dar, şi mai important, chiar dacă ar fi fost cumva posibil, nu-mi doream asta: de ce să nu îi pot ajuta şi să mă chinui şi eu cu gîndul că nu pot?"

Marleen a acceptat. Nu situaţia, ci convingerile de moment ale lui Erwin. Astăzi au o fetiţă de 7 an