A trecut mai bine de o săptămână de la izbucnirea demonstraţiilor cauzate de conflictul Băsescu-Arafat şi lucrurile evoluează cum nimeni nu se gândea.

Nici Arafat nu gândea că demisia sa va crea atâta rumoare, nici Băsescu, că punerea la punct a unui doctoraş de provincie îi va ridica ţara în cap, după ce făcuse cu românii cam tot ce au vrut muşchii lui şi ai Elenei. Cine îşi putea închipui că o amărâtă de demisie va aprinde focul în Bucurşti şi în ţară ?

Aşa se întâmplă cand nu iei în seamă huiduielile de la Iaşi şi de peste tot din ţară, caschetele aruncate peste gard la Cotroceni, fotografiile arse pe locul fostului Golden Blitz şi multe multe alte semne care ar fi pus pe gânduri şi ar fi pus capăt batjocorii oricărui alt preşedinte de stat din Europa. Dar România sub aspectul ăsta încă nu e în Europa.

Acum conducerea se întreabă mirată de ce se manifestă mujicul aşa pentru un amărât de doctoraş care nici măcar nu e român get beget, refuzând să accepte idea că ARAFAT A FOST OCAZIA ŞI NU CAUZA tuturor acestor manifestări şi că mujicul s-a săturat de el şi de TOATĂ CLASA POLITICĂ , iar protestele de acum sunt rezultatul a peste 20 de ani de speranţă şi încredere, trădate de toţi cei care au trecut prin fotoliile de parlamentari, primari, prefecţi, demnitari.

Acum, după 4 zile de proteste în Bucureşti, premierul , după înscenarea din data de 14 noaptea, când au fost aduşi în ajutor toţi dezaxaţii pe care îi cunoştea şi controla puterea, pentru a comite acte de violenţă şi a da astfel motiv jandarmilor să intervină şi guvernanţilor să iasă pe post şi să condamne demonstraţiile, iar apoi chiar să poată lua măsuri mai drastice, mergând până la instituirea stării de asediu, lumea politică începe să scoata capul uşor, uşor de la cutie.

Cei care au făcut-o mai devreme şi au încercat să câştige capital politic şi simpatie au fost repede trimi