Foto: Cristian Marcu În sfârşit, poporul se mişcă. În sfârşit, ultimele mizerii ale lui Băsescu, interpretate golăneşte la televizor, într-un imens dispreţ pentru naţia care, într-un moment nefast, l-a fabricat, re­u­şesc să insulte şi să îngreţoşeze. Depăşind limitele suportabilului, ele aprind chibritul ud şi amorţit al re­voltei care, în mod surprinzător, sca­pără. Oamenii scandează şi în Piaţa Universităţii, şi la Galaţi, Braşov sau Cluj, „Jos dictatorul!”, „Afară cu clica de nemernici!”.

Ecoul, multiplicat, cu­prinde ţara. Poporul de „proşti” nu mai e un popor de proşti. Le­gu­mele peste care, desfăcut la prohab şi hă­hăind, urinează Băsescu se scutură. Starea de inhibiţie se ridică şi oa­menii fac primul gest de a-l goni pe profanator. Cetăţeni altfel aşezaţi, tă­cuţi până ieri, doctori, profesori, pen­sionari, meseriaşi care îşi au locul în angrenajul unei vieţi încă normale, ies în stradă. Un cetăţean care spune că a absolvit trei facultăţi strigă din ră­runchi spre un microfon pe care-l des­­coperă în preajmă că nu mai poa­te, că nu se mai poate, „să dispară scă­­lâmbatul ăsta cu toate curvele lui”. La cine s-o fi referit? – am datoria să mă întreb ca ziarist.

Ce l-a determinat pe acest cetăţean cu carte, îngrijit îm­brăcat, cu maniere în viaţa sa normală, să-şi schimbe vorbele în bici? Clipa a coincis cu aceea în care Bă­ses­cu îl dă afară pe doctorul Arafat, ex­­p­onent al unui sistem de sănătate „ne­reformat” şi îl pune în locu-i, pe post de pionier al revoluţionarelor „re­forme”, pe Ciuhodaru, simbol al traseismului politic, al celei mai joase specii de politicieni greţoşi, arivişti, fără ruşine şi scrupule. Ei bine, cu toa­te că Băsescu a comis în „n” si­tu­a­ţii înlocuirea unor oameni valoroşi cu lichele, de astă dată mişcarea nu i-a mai ieşit.

Până şi nemerituosul mi­nistru maghiar al Sănătăţii a simţit ne­voia unui gest de demnita