Pentru putere, se întrevede un an complicat, dacă e să ne uităm doar la debutul furtunos.

Înfrânt de un om a cărui simbolistică nu a apreciat-o corect, Traian Băsescu se confruntă cu prima şi cea mai spectaculoasă înfrângere din cariera sa. Pentru că, aşa cum am mai scris (Băsescu înfrânt de Arafat. Sistemul împotriva simbolului, revista22.ro), este o înfrângere care nu vine din partea sistemului ticăloşit, a parlamentului, clasei politice nereformate, a mogulilor sau, aşa cum ne-a explicat preşedintele, a poporului refractar la schimbare.

A fost înfrânt de un tehnocrat, de un personaj care n-a beneficiat de sforăriile, afacerile clientelare sau coteriile tipice ascensiunii în vârful piramidei. Cu alte cuvinte, de un om din afara sistemului, cu o aură aparte în opinia publică. Acea aură dată de onestitate, tenacitate şi de evidenţa faptelor, în deplin contrast cu neputinţa şi corupţia tradiţională a politicianului român. Simbolistica era clară din primul moment al confruntării, doar că Traian Băsescu, prost sfătuit şi lăsat în pană de faimosul său instinct politic, a fost convins că îşi va impune punctul de vedere în pofida a toate. Mai grav, s-a lansat în nedrepte atacuri la adresa lui Raed Arafat şi a direcţionat discuţia pe o pistă falsă: privatizare vs. stat. Asta în pofida lipsei evidente de susţinere din partea guvernului şi a propriului partid atât pentru proiectul de Lege a sănătăţii, cât şi în confruntarea cu Arafat. S-ar putea ca nu doar informaţiile că se pregătesc proteste, ci şi falia căscată între Cotroceni, guvern şi PDL să fi dus la decizia, greşită, după părerea mea, de a retrage proiectul de lege. Greşită din punct de vedere politic, pentru că a fost recunoaşterea înfrângerii de care vorbeam. Un mesaj de slăbiciune ţâfnoasă şi revanşardă.

Preşedintele a fost lăsat singur să-şi ducă povara conflictului declanşat. Să scoată, ca