• Au performante deosebite, au salvat mii de vieti, dar camerele de garda in care stau pot fi foarte usor confundate cu niste magazii parasite • Dusul pus la dispozitia chirurgilor este ocolit de unii dintre ei pentru ca le este frica sa nu ia vreo boala • Din cauza faptului ca aceste camere de garda se afla in podul unei cladiri din curtea fostului Spital de Urgente Sf. Ioan, vara te sufoci, iarna ingheti • Camarutele au cam 10-11 metri patrati maximum, loc in care trebuie sa incapa trei-patru chirurgi si cam tot atatia medici
rezidenti
Nimeni nu ar crede ca o usa sparta, extrem de uzata, prin care sufla vantul duce spre cabinetele unor chirurgi care au salvat mii de vietii, iar unele dintre reusitele lor au fost prezentate la congrese de specialitate. Cum treci pragul acestei usi urci o scara interioara abrupta pentru a ajunge intr-un hol intunecat, cu linoleum pe jos, rupt din loc in loc. Initial, ai senzatia ca ai gresit drumul si nu te indrepti spre cabinetele unor chirurgi profesionisti, ci spre o magazie cum mai exista si astazi in unele scoli din satele indepartate. Nu ai gresit drumul, te afli in podul unei cladiri din fostul Spital de Urgente Sf. Ioan, unde, de zeci de ani, se gasesc camerele de garda ale chirurgilor. Doua usi pe dreapta, alte doua pe stanga, usi din lemn, cu vopseaua stearsa si urme vizibile de reparatii frecvente. In capatul holului se afla dusul, o camaruta unde o parte dintre chirurgi nu intra, preferand sa faca dus acasa, chiar daca au stat si cate 8-9 ore in sala de operatie. Aceste camere de garda, unde chirurgul se retrage dupa operatie, unde studiaza, unde pregateste un articol pentru reviste de specialitate, nu au mai mult de 10-11 metri patrati. Intr-o astfel de incapere stau cate patru chirurgi si cam tot atatia medici rezidenti. Se ajunge pana acolo incat, atunci cand se umple incaperea, cativa trebuie
