Agenţiile de rating nu sunt cauza crizei, ci dezechilibrele profunde din bilanţul contabil al statelor şi politica de salvare dusă de UE. Şi când agenţiile americane reacţionează la înfrumuseţarea situaţiei prin discursuri europene lipsite de sens, criticii ies la rampă cu ameninţări furibunde.

Şi o luăm de la capăt. Comisarul european pentru concurenţă Michel Barnier vrea să scoată de la naftalină planurile de exercitare a unui control strict asupra agenţiilor de rating atunci când acestea se pronunţă asupra bonităţii ţărilor aflte în plină criză. Nici artistul financiar german Wolfgang Schäuble nu se lasă mai prejos şi crede că S&P nu mai percepe realitatea, cel puţin nu aşa cum ar vrea ministrul german.

Cu siguranţă că agenţiile au comis o grămadă de erori în trecut. Dar nu înseamnă că aceste entităţi trebuie să le faciliteze guvernelor europene pachete de ajustare fiscală de miliarde de Euro după modelul american. Şi nici că liderii europeni trebuie să folosească argumente populiste în dezbaterea rezolvării crizei europene. Evident că niciunui european nu-i convine să-şi vadă ratingul de ţară coborât. Dar cauzele trebuie căutate în actele contabile, nu în rapoartele agenţiilor.

Sarkozy acuză agitatorii (Le Monde)

Aflat în vizită la Mardrid, Nicolas Sarkozy nu a vrut să se lase impresionat de retrogradarea ţării sale de către S&P. Ştie că urmează o perioadă în care va fi asaltat de jurnalişti şi le-a pregătit deja răspunsul: Moody’s a anunţat că nu va lua o decizie privind rantingul Franţei până în aprilie.

După ce a fost decorat de regele Spaniei cu un ordin nemaiprimit de un preşedinte francez din 1926 încoace, Sarkozy a trecut la atac. Opoziţia nu l-a sprijinit în niciun fel în încercările sale de a reforma ţara din temelii. În esenţă, preşedintele se referă la reforma pensiilor, dar şi la alte măsuri anunţate la mai puţin de