Odată cu intrarea în vigoare a controversatelor reglementări privind mass-media şi Banca Centrală a ţării, guvernul de la Budapesta şi-a pus în cap mai-marii instituţiilor UE, dar şi a FMI. Executivul maghiar a reuşit să evite, până acum, cenzura deschisă, iar calitatea regularizării financiare pe care dorea s-o impună prin numiri politice în comitetul de politică monetară va rămâne nedemonstrată, dat fiind că va ceda, probabil, în faţa UE şi a FMI în vederea încheierii cât mai grabnice a unui acord de asistenţă financiară cu cele două instituţii. Pe de altă parte, Guvernul Orban va putea argumenta, de-acum, oricând că regularizările sale financiare ar fi fost cel puţin la fel de bune precum cele ale altor ţări, în care independenţa Băncii Centrale constă, de fapt, dintr-o lipsă totală de transparenţă a instituţiei în cauză, completată de tot soiul de „interese speciale".

Inevitabil, doar timpul ne-ar fi putut demonstra dacă personajele politice numite în Consiliul monetar al Băncii Centrale erau sinecurişti incompetenţi sau veritabili autocraţi FIDESZ. Dar Viktor Orban nu mai dispune de timp. Ultimatumul Comisiei Europene expiră astăzi - Guvernul Orban fie modifică reglementările care au îngrijorat Europa şi introduce măsuri de austeritate pentru a ţine sub control deficitul bugetar, fie riscă să rămână fără asistenţa financiară solicitată, la care s-ar putea adăuga blocarea fondurilor de coeziune, precum şi lansarea procedurii de infringement. Directorul FMI, Christine Lagarde, a subliniat, la rândul ei, zilele trecute că pentru a începe negocierile privind un acord stand-by guvernul de la Budapesta trebuie să prezinte mai întâi „dovezi tangibile" ale „angajamentului său ferm", susţinerea din partea CE fiind în plus „esenţială" pentru Ungaria.

Şansele Ungariei în faţa celor doi coloşi internaţionali sunt, fireşte, infime. În jocul său politic hazarda