Pentru a-şi putea arăta hainele nu doar ziua, ci şi seara, cînd iluminatul Bucureştiului nu reuşea să le evidenţieze suficient culorile ţipătoare, malagambiştii îşi ataşau la rever şi la tivul pantalonilor beculeţe de lanternă. Se petrecea în anii ’40, cînd bateriile electrice pentru astfel de instalaţii erau destul de voluminoase şi de grele ca să îi stînjenească pe ringul de swing de la Cina sau Mon Jardin. Aceşti tineri excentrici arătau probabil ca un pom de Crăciun de azi. Şi, cu siguranţă, zdruncinau simţul comun al contemporanilor mai ceva decît o fac azi extravaganţii fani ai lui Lady Gaga. Întregul lor look, deopotrivă spilcuit şi bombastic, întreaga lor atitudine de dandy urbani şi filooccidentali, în răspăr cu păşunismul şi neaoşismul legionard care dominau epoca, i-a adus pe mulţi dintre ei în comisariate şi, pe cei mai nesupuşi, la închisoare.

E cazul lui Sergiu Malagamba însuşi, toboşarul şi şeful de orchestră care a lansat această modă, atunci cînd a croit ca vestimentaţie de spectacol pentru membrii jazz band-ului său nişte costume asemeni celor purtate de oamenii lui Duke Ellington sau Woody Herman. Acest muzician taciturn şi complet apolitic a fost trimis cîteva luni la temniţa din Rîmnicu Vîlcea, împreună cu cei mai înrăiţi „apostoli“ pe care şi-i făcuse involuntar. Vina: coruperea tineretului cu un stil de viaţă escapist şi degenerat, în momentele în care cei mai bravi congeneri ai lor îşi dădeau viaţa pe frontul din Est.

DE ACELASI AUTOR Agitprop pe Facebook Ultima oară la Cinematecă Campania electorală Publicitate: va impune Bergenbier Ziua Bărbatului?Or, Sergiu Malagamba făcuse drumul invers. Venit din Basarabia în ’34, atras de moda occidentală, acest toboşar virtuoz, absolvent de Conservator, s-a stabilit în Bucureşti şi a introdus practic jazzul în cultura noastră. Şi, în paralel, a lansat prima contracultură juvenilă din R