În 1828, Rusia se mobilizează pentru campania împotriva Porţii otomane. „Opt divisiuni de infanterie şi patru de cavalerie în număr total de 105.000 trec Prutul în ziua de 7 mai 1828 ocupând de îndată Iaşii şi peste câteva zile şi Bucureştii“, avea să scrie A. D. Xenopol în „Istoria Românilor din Dacia Traiană“. Astfel începe războiul dintre Rusia şi Turcia din 1828–1829, confruntare care, în opinia istoricului Florin Constantiniu, a avut consecinţele cele mai importante pentru evoluţia societăţii româneşti. Până să simtă efectele benefice ale ocârmuirii ruseşti, „luminată“ cu reforme, Moldova şi Ţara Românească au cunoscut o situaţie cu totul deznădăjduită, din cauza armatelor ruseşti, foametei şi epidemiei de ciumă. Primele măsuri luate de generalul Pavel Kiselev (Kisseleff în grafie franceză), când a primit sarcina „administrării“ Principatelor, au vizat combaterea ciumei şi îmbunătăţirea sistemului medical, mai ales că până atunci nu a funcţionat nicio administraţie medicală. În această perioadă, anii 1828–1829, inspectorul general Macarov, comandantul trupelor ruseşti, însărcinat de Kiselev „să execute curăţirea generală a Moldovei“, numeşte o comisie locală compusă din boieri şi din ruşi. Din această comisie se vor dezvolta comitetele medicale, în Iaşi şi Bucureşti, care vor avea drept sarcină „de a observa feliuritele boli din ţară, a cerceta diplomele înfăţoşate de medici şi farmacişti, a îngriji de punerea în stare a spiţeriilor, a da consultaţii gratuite celor lipsiţi de mijloace“. În ceea ce priveşte organizarea, funcţionarea şi obiectivele celor două comitete medicale aflate sub autoritatea „Ministerului Treburilor din Lăuntru“, Regulamentul Organic stipula: „Secţia II, Pentru cârmuirea aşăzărilor carantinei, art. 186, un comitet al sănătăţii alcătuit de un mai mare inspector, un al doilea inspector şi de un mai mare dohtor“ şi „acest comitet va