Jandarmii vor continua, seara de seara, sa trimita protestatarii la culcare. Cu gaze lacrimogene sau cu binisorul, cu duba sau cu "Tatal nostru", depinde de natura adresantilor.
Intr-o zi, romanii vor face rosu in gat, se vor racori suficient incat sa considere ca natura civica a democratiei a fost subliniata, ca au avertizat clasa politica asupra faptului ca tristetea nu are mereu drept consecinta mamaligeala.
Daca duminica seara spatiul protestului din Capitala a fost confiscat de huligani si curiosi care habar nu aveau de ce au ajuns in strada, in 24 de ore perimetrul s-a transformat din teren de lupta si film documentar in taram al deznadejdii si loc al sperantei.
Tineri satui de minciuna, de promomisiuni utilizate pe post de zaharel, parinti infricosati de descoperirea ca viitorul, lasat la indemana politrucilor, le aboneaza copiii la boli psihice, pensionari care si-au gasit inauntru destula putere pentru a reusi din nou sa iubeasca si sa mai incerce o data.
Fara indoiala ca romanii iesiti in strada nu sunt "poporul", cu articol hotarat, dar reprezinta un segment reprezentativ. Un esantion. In prostia si nemernicia lor, anumiti slujbasi ai Puterii au considerat ca golanii, animalele, sunt grupuri izolate de frustrati, deci nu merita sa se exprime asupra lozincilor - varfuri de mesaj.
Dar cei care au strigat fara sa fie membri de partid? Dar cei care si-au exprimat lehamitea desi in toamna lui 2009 il votau cu doua maini pe Traian Basescu? Ei cui apartin? Nici ei nu sunt reprezentativi, deoarece sunt doar o mana, o mie, cinci mii? Pai nici cercetarile sociologice nu se efectueaza pe un milion de subiecti.
Trag nadejde ca Puterea, asa cum pretinde ca este, animata de intentii bune, dar cocotata pe o majoritate parlmentara de la nivelul careia a izgonit din perimetrul public orice dezbatere, o
