În ceea ce priveşte transportul urban, Bucureşti este o comunitate card. Dar a ţine un plastic între degete nu aduce cu sine modernul.
12 ianuarie, ora 20. Trebuie să ajung la Otopeni, în aeroport, aşa că o iau spre Piaţa Victoriei. Mă opresc pe Bd. Lascăr Catargiu, în staţia de autobuz de lângă gura de metrou. Merg la ghişeul RATB, cu bancnota de 10 lei în mână şi cu intenţia clară şi sinceră de a-mi încărca pe cardul personalizat de transport suma de 7 lei, contravaloarea unui drum dus-întors cu autobuzul 783. În faţa mea, o doamnă în vârstă exclamă cu emoţie: „Aoleu! Şi eu cum ajung acasă acum?“. Doamna de la ghişeul RATB răspunde că poate să-i vândă un card Multiplu de călătorie, operaţiune care însă va fi mai scumpă, pentru că la costul călătoriilor se adaugă preţul noului dreptunghi din plastic. Femeia acceptă fără comentarii. Primeşte înapoi cardul ei verde şi Activ, care, dintr-un oarecare motiv atunci, pe moment, se manifestase inactiv, plus un card Multiplu, albastru.
Vine rândul meu. Înmânez cardul, pe care sunt inscripţionate primele 7 cifre din CNP-ul meu şi numele complet, plus bancnota de 10 lei. Spun ce vreau şi aştept returnarea plasticului verde şi a restului. „Nu pot să vă pun bani pe card“, îmi răspunde hotărâtă doamna. „De ce?“, întreb grăbită. „A căzut sistemul“, mi se răspunde. Lovită pe moment de totală lipsă de imaginaţie, sunt tentată să copiez în proporţie de 90% propoziţia pe care călătoarea din faţa mea o rostise cu câteva secunde mai înainte: „Aoleu…“. Ies din şablonul românului care ştie că are dreptul numai la obligaţii şi cer explicaţii suplimentare: „Ce înseamnă că «a căzut sistemul»? “. Femeia îmi răspunde simplu, neconvingător. Nu putea adăuga niciun fel de valoare în portofelul electronic cu care RATB mă racolase, promiţându-mi un fel modern de a călători. De fapt, îmi promiseseră mai mult de atât! Reclame
