Am primit azi şi un poem, semnat de Yussuf Khaled (el spune ca nu e un pseudonim). În semn de apreciere îl redau mai jos. Enjoy:

Nu sunt huligan,

ţi-am întins întotdeauna mâna dreaptă

şi te-am salutat respectuos din cap,

nu eu ţi-am bătut copilul la şcoală,

nu eu ţi-am furat benzina din rezervor,

nu eu ţi-am petrecut concediile în austria,

elveţia sau maldive şi te-am lăsat

să mă vezi la televizor.

nu eu îţi trimit pliante cu reduceri pentru care n-ai bani

şi nu eu te-am angajat pentru 600 de lei pe lună

şi 10 ore pe zi.

m-am speriat când în jur de împrejurul meu

roboţi de stat şi jurnalişti roiau

să-mi vadă faţa.

pentru prima oară în viaţă voiau

să mă privească-n ochi şi m-am speriat.

dacă am aruncat cu borduri şi pavaj

a fost pentru că am vrut să-ţi arăt din ce şi-au făcut case.

am aprins focuri şi am încercat să ridic baricade

aşa cum am fost învăţat că se face,

nu pentru că aş fi vrut eu un loc în istorie,

puţin îmi pasă de ea,

am vrut doar să te oblig

să te gândeşti o clipă şi la eroii mei.

ştiam că mă vei desfiinţa pentru că vreau schimbare,

nu înlocuire de cadre,

pentru că nu strig

“jos dictatura, noi îl vrem pe vlad ţepeş!”,

dar “ne temem de huligani”.

n-am votat şi n-o să-mi votez vreodată stăpânii,

trăiesc în exil acasă, tăcut pentru încă 22 de ani,

în garsoniera mea prost încălzită,

şi n-am spus niciodată că reprezint pe cineva!

nu sunt huligan, sunt ilegalist,

l-am citit pe foucault

şi cred că singura formă potrivită de revoltă

e cea din franţa, mai, 1968:

“Ne me libère pas, je m’en charge!”

măcar pentru asta,

stimabile domn,

acordă-mi atenţia!

o să-ţi poţi

justifica mai uşor

elitismul, rasismul, d