Principala acuza care vi se aduce este aceea ca va opuneti deschiderii sistemului de urgenta catre privati, din cauza ca ati dori un monopol. Cum replicati?
Este simplu. Un monopol înseamna sa nu permiti altuia sa faca nimic. România nu are monopol. Sunt alte tari care au monopol pe asistenta de urgenta si monopol de stat. Actuala legislatie nu este monopolista, actuala legislatie reglementeaza accesul la fondurile publice si reglementeaza pâna unde sectorul privat poate sa acceseze fondurile publice. Pe de alta parte, permite sectorului privat sa faca toate tipurile de urgenta pe case de asigurari private, pe contract cu firme, pentru angajatii lor. Deci n-au nicio problema sa faca asistenta privata de urgenta si o fac deja de vreo 3-4 ani.
Chiar si asistenta de urgenta de grad zero?
Fac pe fonduri private, iar pe fondurile publice fac consultatii la domiciliu si transport, cu exceptia urgentelor de grad zero, carora le zicem codul rosu si codul galben, care, pe fonduri publice, sunt facute de serviciile publice. Deci eu spun ca nu este normal sa se darâme munca de 4 ani a legislatiei actuale, înlocuind-o cu ceva care nu stiu unde ne va duce, noua viziune fiind sa se instituie o concurenta între sectorul public si sectorul comercial pe fonduri publice la partea de urgenta. Adica, exista un zid la accesul pentru urgentele majore din fonduri publice, era ultima parte neatinsa. Acum problema este ca noi vom darâma ultimul zid, ceea ce înseamna ca intram într-o competitie comerciala deschisa, care merge pe principiul „cine câstiga piata“. Asta înseamna ca încet-încet, si s-a dovedit si în alte tari, indiferent cât va dura, sectorul public se va micsora în favoarea sectorului comercial, care îl va înlocui.
Dar ar fi acest lucru în detrimentul pacientului?
Va fi în detrimentul pacientului în mai multe situatii si va
