Un fleac, l-au ciuruit. Nici nu a revenit bine doctorul Arafat la minister, că "ultraşii" de pe Facebook - pentru că Facebook-ul are şi el "ultraşii" lui, într-o mare de oameni ponderaţi - l-au desfiinţat. Că e laş, că e trădător, că a dat-o la-ntors. Dovadă că luptătorul autohton virtual - întrucât, la cât de mulţi "vorbesc" pe net, puţini îşi arată faţa-n piaţă, unii rămânând mereu doar la stadiul de războinici virtuali - nu vrea să înveţe nimic alta decât vorba cu moţ şi apelul făţarnic la demnitate.

Doctorul Raed Arafat este, în primul rând, un profesionist în sistemul de urgenţă românesc. A demisionat cu maximum de demnitate, precizând că nu face doar un gest teatral şi inutil, ci că se repoziţionează de celaltă parte a baricadei în lupta cu guvernul pe noua lege a Sănătăţii, pentru a putea susţine schimbarea acelor prevederi ale proiectului pe care el nu le consideră cuşere. A anunţat, încă din momentul demisiei, că, în condiţiile în care motivul plecării sale va dispărea, este dispus să revină în minister. Ceea ce s-a întâmplat.

Arafat nu este actorul demnităţilor de operetă, care, de dragul spectacolului şi al imaginii, să-şi lase de izbelişte propria-i progenitură. Omul se identifică, se suprapune idealului său. Chestie de cultură: între vorbăria împopoţonată şi muncă, el o alege pe ultima. Depinde din ce parte priveşti demnitatea, laşitatea ori trădarea.

Mai mult, Raed Arafat a refuzat să se penibilizeze, sugerîndu-le, eventual, susţinătorilor săi ieşiţi la mitinguri, că a venit timpul întoarcerii acasă. "Am fost surprins să constat susţinerea oamenilor într-o astfel de măsură extraordinară. Dar acum, protestul nu mai e pentru Arafat, ci pentru multiple probleme social-politice, iar oamenii au dreptul lor să protesteze" a spus el, ca să se ştie că, indiferent din ce motive l-a rechemat Băsescu, el nu a pactizat, politic cu acesta. Un sin