Cu „Amintiri şi reflexiuni“, aparţinând profesorului de igienă şi sănătate publicăIuliu Moldovan – carte de memorii editată pe baza unui manuscris păstrat mai multe decenii de unul dintre cei mai fideli colaboratori ai săi –, ne aflăm fără îndoială, în spaţiul literaturii confesive. Lucrarea, comentată de dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale, este, totodată, un preţios document iatroistoric, iar multe dintre ideile exprimate de cel care a întemeiat sănătatea publică în ţara noastră îşi păstrează valabilitatea. Acesta ar putea fi doar unul dintre motivele ce ar îndreptăţi reeditarea „Amintirilor“ marelui înaintaş, în condiţii grafice mai bune.
Butada „scrii ca un medic“ sau afirmaţia că numai farmaciştii pot citi recomandările şi descifra grafia aparent ambiguă a medicului de pe reţete fac parte din categoria „idei primite de-a gata“. De altfel, autorul „ideilor“, el însuşi fiul unui chirurg din Rouen, inventaria în articolul Écriture din „Dicţionarul“ său expresia: „Une belle écriture mène à tout.“ Iar scrisul indescifrabil este nici mai mult, nici mai puţin decât: „Signe de science, exemple, les ordonnances de médecins!“. În ciuda nenumăratelor intervenţii pe text, marele maestru al stilului literar, Gustave Flaubert, avea scrisul acurat. Revenind la ideea preconcepută cu privire la scrisul medicilor, pentru un redactor de carte, manuscrisele acestora ar putea deveni corvezi. În mod sigur pentru dl dr. G. Brătescu nu a fost aşa. Într-atât de elegante şi perfect lizibile sunt rândurile profesorului Iuliu Moldovan, aşternute pe paginile manuscrisului ultimei sale cărţii „Amintiri şi reflexiuni“, ediţie pe care, harnicul iatroistoriograf român, a îngrijit-o. Lucrarea s-a bucurat de prefaţa profesorului Dan Enăchescu. A văzut lumina tiparului în 1996, la Ed. Universitară „Carol Davila“ din Bucureşti, în cadrul proiectului „Tempus“, co