Romanul prin adoptie Raed Arafat a dat o lectie remarcabila acestui popor mai degraba vegetal, dupa cum scria candva Ana Blandiana, mai degraba inclinat catre autovictimizare mioritica decat spre lupta pana la ultima suflare.

Este exact ceea ce n-a facut doctorul Raed Arafat. De aceea, a si invins. Un tehnocrat, simbol general recunoscut al profesionalismului si seriozitatii, a facut o imensa bresa in sistem, pe care l-a obligat sa faca un pas inapoi.

Raed Arafat a aratat ca te poti lupta cu mainile goale, fara apartenenta politica, mizand exclusiv pe daruire si competenta, si poti invinge. Atunci cand a plecat, Raed Arafat n-a facut-o din orgoliu, ci pentru a apara singura politica publica de succes a ultimilor 22 de ani.

Cand a revenit, a facut-o cu aceeasi demnitate si modestie, fara emfaza, fara conditii, fara resentimente sau tuse politice si fara sa ceara reparatii morale, calcandu-si pe orgolii, tot in numele politicii publice pe care trebuie sa o duca la bun sfarsit.

E o lectie de tinut minte, pentru ca fiecare dintre noi acolo unde muncim putem fi "arafati", adica putem sa ne facem treaba temeinic, sa nu incovoiem spinarea, sa respingem abuzul si aberatia, sa ne aparam principiile morale si profesionale cu orice pret.

Inmultiti-l pe Raed Arafat cu cateva milioane de romani si veti avea dimensiunea unei revolutii pasnice posibile si maine. "Revolutia arafata" ar fi cel mai mare cosmar al intregii clase politice.

Din punctul de vedere al Puterii, impacarea lui Raed Arafat a fost o reactie de disperare, impusa probabil de PDL. Nu cred ca au speriat-o protestele, tenace, dar foarte anemice in pofida incercarilor televiziunilor de stiri de a le amplifica magnitudinea. Cred ca au speriat-o mai degraba majoritatea tacuta ramasa acasa, dar asupra careia demisia fortata a lui Raed Arafat - identi