Muzeul Naţional al Ţăranului Român iniţiază seria de Portrete / Ateliere dedicate meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri pe cale de dispariţie.

„Lucrezi cu stânga înăuntru şi cu dreapta afară, şi-l iei frumos, aşa, şi ţi-l întinzi, tragi de el. Dup-aia lucrezi pă marginea lui, aşa, şi-i dai forma care doreşti. Vrei să faci o oală, faci o formă mai înaltă şi rotundă, ca o oală. Vrei să faci o strachină, o-ntinzi. Totu să lucrează pă simţu’ mâinii, trebuie să simţi pământu’ la suflet. Lucrezi cu sufletu’, pui suflet acolo. Păi omu’, n-a fost făcut dân pământ? Eu nu mai poci cu mâna, e amorţită mâna, nu mai simt.” Dumitru Şchopu, Vlădeşti Expoziţiile şi exerciţiile noastre vizuale încearcă să reconstruiască şi să recupereze, sub semnul urgenţei, poveştile şi reperele pe care ni le oferă încă meşteşugurile tradiţionale, fără a cădea în scenografierea şi calchierea tradiţiei. Am ales ca prim exerciţiu schiţarea unui portret / atelier de olar rămas printre ultimii care mai lucrează olărie în Vlădeştii de Vâlcea, Dumitru Şchiopu. Radiografia noastră îşi propune să urmărească contururile unei perioade de peste 60 de ani, în care profilul meşterului se recompune pornind de la adevărul meserie furate şi reinventate, personalizându-şi ceramica de la oalele de rând lucrate pentru gospodărie şi pentru sărbătorile de moşi la creaţii artizanale sau populare unicat aşa cum erau denumite în perioada anilor ̉70 – ̉80.

Construite pe mai multe registre, expoziţiile noastre dezvăluie o anume stratigrafie care adună împreună o serie de priviri compuse pentru a descoperi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură a temei: arhivarea tradiţiei prezentă în relaţia colecţiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meşteşugului, acea mitologie personală care dă autenticitate şi individualitate profilului de meşter cercetat, observarea unei tipologii