“Nu poţi să-ţi dai demisia pentru nişte ciumpalaci”, a spus unul dintre liderii PDL, citat de ziarul Gândul, la şedinţa de luni a conducerii partidului. E vorba de celebra şedinţă la care Emil Boc căuta să capete curaj trimitându-i în patru zări pe Teodor Baconschi şi Ioan Oltean ca să-l împace cu ţara.

Din păcate pentru Emil Boc, situaţia nu poate fi remediată. Lumea nu se va mulţumi cu firmituri, cu înlocuirea unor miniştri oarecare. Lucrurile au ajuns mult prea departe ca să se rezolve cu o aspirină. Dar cine să plece? Emil Boc, Elena Udrea, Traian Băsescu însuşi? Şi dacă pleacă ei, ce se întâmplă după?

Problema e grea şi are mai multe capete. Manifestanţii cer demisia lui Traian Băsescu și a premierului Boc, cer anticipate, dar aceste cereri nu sunt structurate. Cum ar putea fi dacă protestele sunt spontane? Iar încercările absolut vizibile de compromitere a lor fac şi mai dificilă sedimentarea unor idei clare., a unui calendar pentru anticipate, spre exemplu. În aparenţă, prin tergiversare, PDL câştigă timp. Dar greșește. Greșește și dacă oamenii se vor duce acasă, greșește și dacă protestele se vor ascuți. Cum își imaginează ei că vor guverna țara dacă lumea se întoarce frustrată acasă? Cine și ce va mai putea construi în România, fără un răspuns politic de maximă amploare?

De partea cealaltă, și cei de la USL par să aibă nevoie de timp. Sunt cam dezorientați. Cererile așezate exact în aceste momente în fața lui Emil Boc la întâlnirea de la Palatul Parlamentului: alegeri anticipate, guvern de tehnocrați, etc, sunt foarte generale, fără termene. Clarificări imediate cu privire la violențele de duminică, mai multă libertatea de mișcare pentru manifestanți, și anularea comasării alegerilor ar fi trebuit să fie condițiile PREALABILE ale întâlnirii. În plus, reacția sarcastică a lui Victor Ponta atunci când a fost întrebat de o jurnalistă dacă