Am adus de multe ori în prim-plan, prin intermediul articolelor trecute, subiectul legat de comportamentul asertiv şi de importanţa acestuia pentru relaţiile sociale, dar şi pentru echilibrul personal, comportamentul asertiv fiind o expresie a maturităţii şi echilibrului personal. Pentru cei care au citit articolele trecute, dar şi pentru cei care nu le-au citit amintesc ce presupune comportamentul asertiv.

Ce e comportamentul asertiv?

Comportamentul asertiv presupune ca o persoană să acţioneze în interes propriu şi să-şi exprime clar intenţile, nevoile şi dorinţele fără a produce disconfort celor din jur. Cu alte cuvinte a acţiona şi a se exprima cât mai autentic faţă de cei din jur, fără să recurgă la agresivitate şi pasivitate. Şi dacă acest comportament asertiv este atât de important pentru echilibru, pentru buna funcţionare în viaţa de zi cu zi, de ce de multe ori nu-l adoptăm şi preferăm să nu ne exprimăm intenţiile, să simţim disconfort şi vinovăţie când ne exprimăm dorinţele şi nevoile, să lăsăm pe cei din jur să ia decizii în locul nostru şi să nu intervenim chiar şi atunci când suntem în total dezacord cu cele spuse de ceilalţi, de ce ne este greu să spunem NU şi de ce renunţăm rapid la a pune în practică propriile noastre dorinţe şi nevoi şi realizăm ceea ce zic cei din jur, chiar dacă resimţim furie şi nemulţumire?

Secretele relaţiilor de prietenie

Ei bine, s-a constatat că există anumite postulate sau modalităţi de gândire eronate pe care ne-am obişnuit să le folosim şi care sunt un obstacol în cale manifestărilor şi exprimărilor autentice de sine.

Un astfel de postulat eronat este cel al obligaţiei. Multe persoane cred că pentru a fi considerate de ceilalţi ca buni prieteni nu trebuie să refuze niciodată o favoare sau o cerinţă şi că pe un prieten bun trebuie să-l aprobe tot timpul. O astfel de relaţie bazată pe o astfe