Temperaturile extreme reprezintă unul dintre principalele motive pentru a acţiona asupra încălzirii globale. În zilele noastre, nici un val de căldură şi nici un uragan nu trec fără ca un politician sau activist să nu aducă în discuţie necesitatea unei înţelegeri privind clima globală, precum aceea amânată zece ani din Durban, Africa de Sud.

Asemenea afirmaţii merită o discuţie mai amănunţită. În 2007, Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC) al Naţiunilor Unite a dat publicităţii un raport extrem de discutat de presă. Însă, doi ani mai târziu, s-a descoperit că raportul IPCC se baza pe declaraţiile organizaţiilor de protecţie a mediului şi nu avea o bază solidă (încălzirea globală ar face ca gheţarii să se topească până în 2035 sau jumătate din câmpiile africane vor dispărea până în 2020).

În ciuda acestei greşeli, IPCC a fost considerată mult timp o sursă credibilă şi responsabilă când vine vorba de estimări aruncate în discuţii. Din păcate, grupul „raţionalilor" prognozează că nu va apărea nici o ştire extraordinară. De exemplu, potrivit IPCC, nivelul mării va creşte considerabil, între 18 şi 59 centimetri, până la sfârşitul secolului, în timp ce activiştii de mediu susţin că nivelul mării ar creşte cu câţiva metri.

Presa a interpretat greşit concluziile raportului IPCC din 2010. Cel mai prestigios cotidian al Suediei, „Svenske Dagbladet", a pus pe prima pagină un corp pe o masă de operaţii şi a titrat: „Climatul mai blând îi ameninţă pe mulţi cu moartea". În interior, pe două pagini de ziar, publicaţia prezenta un grafic cu morţi - o clasificare pe anotimpuri, în ultimul deceniu, şi marca cu buline roşii lunile de vară, în care milioane de suedezi au căzut victime valurilor de căldură.

Totuşi, chiar şi o privire superficială asupra graficului arăta că mult mai mulţi oameni mor din cauza frigului decât din cauz