Dan Petrescu e unul dintre antrenorii români cu cele mai bune rezultate în străinătate, dar trecutul şi începutul a fost greu şi cu multe piedici. În principal, "Bursucul" spune că în perioadele când le-a antrenat-o pe Wisla Cracovia şi pe Rapid i-a fost cel mai greu pentru că n-a depins doar de el.

"În Polonia stăteam numai la mijlocul terenului! Doamne, aşa japcă nu am văzut în viaţa mea! Păi, voi în România nu aţi văzut nimic, acolo turbam, îmi venea să îi bat pe toţi! Îi spuneam delegatului echipei «Băi, băiatule, ce faceţi voi, mă, cu arbitrii ăştia?». Şi el îmi spunea că patronul le-a interzis să vorbească cu ei, nu le dădea nici măcar apă. Patronul ştia că sunt urmăriţi şi le-a interzis să se apropie de ei. Deci, când jucam acasă ne ciupeau cu 10 la sută, iar în deplasare era jaf pe faţă! Nu înţelegeam! Am zis «Bă, aici o să se întâmple ceva!». Şi apoi au început arestările, iar de la Wisla nu a fost implicat nimeni.

M-a călit acea experienţă, e adevărat! Dar mă gândeam: «Mă, ce dracu' de mi se întâmplă toate numai mie?» La Sportul mă furau, la Wisla mă furau... acum veneam la Urziceni şi nici nu ştiam la ce să mă aştept. Noroc că în ultimele cinci meciuri din sezonul în care am luat titlul cu Unirea au venit arbitri străini.

Şi la Rapid am dat totul, dar e simplu: ei nu m-au acceptat, pentru că eram stelist. Atât îţi spun: eram după un meci la Craiova (1-3), ultimul al meu la Rapid, şi m-am întâlnit cu Gigi Corsicanu într-o benzinărie şi mi-a zis: «Nu-ţi da demisia, că te-au lucrat jucătorii!». Păi, dacă m-au lucrat jucătorii, ce fotbalişti sunt ăia care îşi trădează clubul pentru a face aşa ceva? Şi ei, suporterii, îi apărau pe ei şi mă înjurau pe mine, care am dat tot pentru clubul Rapid. Eu am plecat şi mi-am văzut de viaţa mea, de drumul meu şi tot Rapid a avut apoi probleme. Ei nici în ziua de azi nu au ajuns în Champions League, Dan Pet