Mijlocul iernii nu este, de obicei, momentul oportun pentru declanşarea unor ample mişcări de stradă, aşa cum sunt cele din aceste zile. Un sociolog şi un lider de sindicat explică de ce sunt preferate alte momente ale anului şi care este motivul care i-a scos acum pe oameni în stradă.
Protestele din aceste zile nu sunt ceva obişnuit pentru ianuarie, o lună în care de obicei oamenii îşi revin după sărbători, se întorc la muncă şi fac un plan de bătaie pentru anul care urmează. În afara de mineriada din 1999, în ceilalţi ani de după Revoluţie, în ianuarie au mai fost câteva mişcări de protest, dar destul de mici ca amploare şi fără consecinţe demne de reţinut.
"Ianuarie nu e o luna tradiţională a protestelor, abia prin februarie-martie se adună, în general, frustrările şi problemele populaţiei. De sărbători, oamenii îşi fac provizii, taie porcul, apoi trece atmosfera de sărbătoare, se termină proviziile şi se acutizează nemulţumirile. Anul acesta însă factorul declanşator a fost Traian Băsescu, iar oamenii au simţit că s-a umplut paharul", explică sociologul Alfred Bulai.
El consideră că vremea este un context şi nu un factor declanşator al protestelor. În general, sunt evitate perioadele în care vremea este foarte rece sau caniculară pentru că scade rezistenţa organismului.
"Cele mai multe mitinguri au loc primăvara şi toamna oriunde în lume, nu numai la noi. Toamna se întoarce lumea din concediu, se adună costuri, apar nevoi legate de aprovizionare, iar primăvara încă nu s-au ieftenit alimentele. Dar ce contează cel mai mult este factorul politic şi cel social, dacă se întâmplă ceva de impact", este de părere Bulai.
Aceeaşi opinie o are şi Bogdan Hossu, liderul de sindicat de la Cartel Alfa, care spune că mişcări ample de protest au mai fost doar în ianuarie 2004, când s-a pus problema acordului cu FMI, iar reprezentanţii Fondului au ce
