Mă uit la cine strigă „Jos Băsescu!” în aceste zile şi văd multe din feţele agitate care înaintea ultimelor alegeri prezidenţiale, chiar şi la o săptămână după, scandau transfiguraţi (nu conta contextul) „Bă-ses-cu!, Bă-ses-cu!”. Ca şi cum te-ai uita la o radiografie a manipulatului perfect.
Dar analizând tot la lumina unui bec de cabinet medical picătura umplerii paharului de nemulţumiri, vedem clar că manipulatul nostru perfect are demnitate, bun simţ, în stare să iasă în stradă pentru că preşedintele, pur teoretic al tuturor cetăţenilor acestei ţări, îi spune ghicitori, în prime time, cu iz de ameninţare unei persoane cu o imagine pozitivă, pe bună dreptate consolidată şi greu de ştirbit în ciuda dezvăluirilor cu misiune de denigrare, care vor fi aduse lui Raed Arafat, poate, în perioada care va urma.
Altceva ce mai observăm noi, de data aceasta referitor la populaţia majoritară a României. Că românii nu au ieşit în stradă când s-au tăiat salariile, când o profesoară a făcut vreme îndelungată greva foamei pentru drepturile tuturor cadrelor didactice, când un electrician al televiziunii publice s-a aruncat disperat de la balcon în plină şedinţă a Senatului (de atunci sunt persoane plătite care supraveghează cine intră în balcoanele Senatului şi, în măsura în care ar plana vreun risc, rândul din faţă al scaunelor de la balcoane trebuie să rămână liber). Românii au ieşit în stradă la Timişoara, în 1989, pentru a-l apăra pe Laszlo Tokes. Românii au ieşit în stradă pentru Raed Arafat în 2012. Alte paralele sunt greu de făcut. Dar la profilul manipulatului perfect, demn totuşi, adăugăm toleranţa populaţiei majoritare a acestei ţări cu cetăţeni care nu sunt etnici români.
Să recapitulăm profilul exponentului ce ar întruchipa media atitudinală a poporului român din ultimii douăzeci şi ceva de ani: MANIPULABIL fără efort de inteligenţă foarte mare, pli