A trecut miezul iernii, şi calendarele vechi numără cicluri de zile festive închinate unor divinităţi de demult, ale căror nume astăzi nu ne mai spun aproape nimic. Sunt sărbători compozite, care, cu siguranţă, odinioară manifestau, fiecare în parte, o individualitate foarte puternică.
Calendarul pastoral rămâne sub semnul Filipiilor de Iarnă până la sfârşitul lunii, când se încheie lunga perioadă de împerechere a lupilor începută în urmă cu mai bine de două luni, la Filipii de Toamnă. Zilele lor, tributare lunii şi iernii înfrigurate, au început pe 16 ianuarie, la Sânpetrul Lupilor, dezlănţuind – aşa cum am văzut – felurite ritualuri şi practici magice.
Calendarul agrar consemnează şi el câteva zile de sacralitate (16-18 ianuarie), în care venerează o pleiadă de divinităţi foarte temute, numite Fulgerătoarele, responsabile de fenomenele meteorologice extreme, atât de păguboase recoltei. Sunt zilele în care se crede că au îngheţat fulgerele, dar că acestea vor lovi oamenii şi câmpurile pe timp de vară dacă nu le este respectată sărbătoarea.
Totodată, acest interval de timp festiv era folosit în comunităţile tradiţionale pentru invocarea Antanasiilor („reprezentări mitice româneşti care poartă numele amalgamat al Cuviosului Antonie cel Mare şi al Sfântului Atanasie din Calendarul Ortodox”, Ion Ghinoiu – Panteonul Românesc). Antanasiile erau ţinute pentru apărarea oamenilor, a păsărilor şi a animalelor de unele boli năprasnice, fără de leac în secolele trecute. Zilele îl includ şi pe Sf. Chiril, numit de ţărani „Chirilă/Chiriţă şchiopul”, responsabil îndeosebi cu paralizia şi cu „bolile picioarelor”.
Din chestionarele întocmite la începutul veacului trecut de Th. Speranţia aflăm că „Chirilă şchiopul se serbează pentru ca cei şchiopi să se îndrepte”, că „Atanasie şi Chiril sunt cei care ţin ciuma în lanţ. De va îndrăzni cine
