Pe fondul alegerilor prezidenţiale din Franţa, jurnalistul, scriitorul şi eseistul Claude Allègre publică o carte cu un titlu incitant: „Sarko sau complexul lui Zorro”. De ce este comparat preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy cu celebrul erou de serii televizate şi de cinema?

Citeşte şi "Discursul clasei politice franceze se radicalizează"

Matei Vişniec:

În limba spaniolă, „zorro” înseamnă „vulpe”, iar personajul Zorro s-a născut în 1919 din imaginaţia unui anume Johnston McCulley. Foarte repede, Zorro a devenit un erou popular: în California secolului al XIX-lea el îi pedepsea pe cei puternici pentru excesele lor şi le lua apărarea celor slabi. Masca sa neagră acoperindu-i doar o jumătate de faţă a devenit repede o emblemă, iar stilul său rapid şi expeditiv era o prelungire a altul filon mitologic, cel al şerifului incoruptibil. Numeroase romane, benzi desenate, filme şi serii televizate i-au conferit lui Zorro o anumită universalitate şi din această idee au ieşit apoi şi alţi eroi de ficţiune, precum Batman.

De ce este comparat însă preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, cu Zorro? Pentru că, scrie Claude Allègre în cartea sa, cu mult umor de altfel, principalele atuuri ale lui Sarko sunt „curajul, un stil franc de a se exprima, subtilitatea, şi mai ales rapiditatea în luarea deciziilor.” Dar, adaugă eseistul şi politologul francez, „Zorro este un erou solitar, acţionează singur şi îşi savurează singur victoria”.

Înţelegem de aici că în politică acest stil de comportament nu este chiar benefic... Mai mult decât atât, Claude Allègre aminteşte în eseul său că Zorro are şi un servitor, Bernardo, mâna sa dreaptă, un om eficient dar discret, şi mai ales surdo-mut. Este cât se poate de străvezie aici aluzia la premierul François Fillon, mâna dreaptă a lui Nicolas Sarkozy, un prim ministru care va bate în curând recordul de longevitate l