- Cultural - nr. 932 / 18 Ianuarie, 2012 "Cuvantul nu este doar SEMN, ci si NOD de SEMNIFICATII!” – spunea candva, cu talcul cuprins in aceste cateva cuvinte, psihanalistul francez Jacques Lacan. Evident, ca poet, ca iubitor al Logosului, ma pot intreba: Ce este pictura lui Marcel Naste? Ca sa nu "vorbeasca limba inaintea mea”, cum spunea un critic literar, sincer recunosc ca nu stiu cum as putea cauta sau macar sa incerc a cuprinde sensul unei astfel de intrebari, mai ales din partea privitorului operei de arta care sunt, nestapanind uneltele si "vartesugurile” criticii plastice. Doar autorul, artistul Marcel Naste, poate da un raspuns pertinent, avizat, si prin vernisajul acestei noi expozitii la Galeria "Cuvantul liber”. Personal pot avea doar o opinie, plecand de la o afirmatie a unui academician, avizat critic de arta, Alexandru Balaci, care, referindu-se la clasicul Tiepolo, afirma ca "opera de arta constituie, totdeauna, un fapt nou de creatie sau de receptare, o etapa necesara a evolutiei spiritului lumii”. Privesc aceste lucrari si mi-e greu, nehotarat fiind, la ce sa ma opresc. Decid, totusi, sa aleg receptarea, ca prioritara a mea alegere. Prin ea vad o alta deschidere spre lume a viziunilor tanarului Marcel Naste. Si ma bucur, asa cum o fac de fiecare data, privindu-i lucrarile, cu sentimentul acela, deplin colegial, deoarece poezia si pictura sunt surori, cum as fi la lansarea porpriei mele carti. La ce sa ma opresc? La constructia acelui imaginar adresat mintii si sufletului, cu surprinderea unei alchimii artistice a actului frumosului? La vitalismul creator al comunicarii spirituale, transmitand emotie si acea stare aparte a recunoasterii constiintei valorii? La minutia artizanala, dublata de inalta exigenta si stil propriu? La "rafinamentul estetizant”, insotit de "metafora insolita” a suprizei, a afluentei creatoare? La efectele tonale, sugestive