Institutul Cultural Român (ICR) preconizează să deschidă noi filiale ale instituției la Beijing, Moscova, Kiev, București și Cernăuți. Preşedintele ICR a venit pentru a doua oară la Chişinău, unde a susţinut o prelegere despre viziunea paradiziacă eminesciană.

Adevărul: Ce v-a motivat să abordaţi viziunea paradiziacă la Eminescu?

Horia-Roman Patapievici: Pentru că este o zonă care nu a fost explorată. George Călinescu a vorbit de filonul cosmogonic la Eminescu. Şi Mircea Eliade a spus, în 1939, că în scrisoarea sihastrului din nuvela „Cezara" a lui Eminescu regăsim cea mai puternică afirmare a sentimentului paradiziac din literatura română. Pornind de la aceste sugestii şi de la „Muşatin", un superb epos popular, mi-am dat seama că viziunea paradiziacă reprezintă un filon esenţial în înţelegerea lui Eminescu.

Cum a reluat ICR colaborarea teatrală dintre România şi Moldova, întreruptă în timpul guvernării comuniste?

Am dus un spectacol din Republica Moldova la festivalul de teatru de la Edinburgh, cu o finanţare a ICR Londra. Sunt mulţi artişti din zona undergroundului până în zona artelor clasicizate, care, prin programele institutului, au acces la pieţele culturale occidentale.

De ce a fost inaugurat un institut cultural român la Chişinău abia în 2010?

Aţi evocat mai devreme guvernarea comunistă din Republica Moldova. Am inaugurat institutul de aici în momentul în care şi atitudinea faţă de insistenţa noastră repetată de a-l deschide la Chişinău a fost privită cu simpatie.

Câte institute culturale române sunt acum în lume?

Sunt 18. Purtăm tratative cu autorităţile de la Moscova şi Beijing pentru deschiderea unor filiale noi. Vrem să inaugurăm un institut în lumea arabă. Probabil la Beirut. Încercăm să deschidem unul şi la Kiev, cu o sucursală la Cernăuţi. Toate aceste lucruri depinde autorităţile din Rusia, China, Liban şi