România are atât de multe strategii încât nu poţi să le numeri pe degetele de la ambele mâini. De la energie, export, minerit şI până la dezvoltare durabilă, de conservare a biodiversităţii, de dezvoltare a sectorului forestier, de protecţie a atmosferei, de cercetare, dezvoltare şI inovare, strategie anti-secetă, anti-inundaţii, de gestionare a deşeurilor. Şi multe altele. Atât de multe încât se contrazic pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale.

Cum ar fi exact acelea care vizează atingerea din punct de vedere clar a obiectivelor, sau protecţia mediului. Astfel, Strategia Energetică a României nu este corelată cu strategiile naţionale similare ce vizează protecţia mediului şi nu ia în calcul riscurile sau măsurile de siguranţă necesare dezvoltării durabile a sectorului energetic, potrivit organizaţiei non-guvernamentale Terra Mileniul III.

Pe româneşte, ministerele Economiei şI Mediului, nu vorbesc aceeaşi limbă....

Raportul de mediu al "Strategiei Energetice a Româiei pentru perioada 2007 - 2020 actualizată pentru perioada 2011 – 2020” semnalează un grad redus de relaţionare între strategiile ce vizează în principal protecţia mediului şi strategiile sectoarelor economice bazate pe exploatarea resurselor naturale.

Astfel, nu se ţine cont de elementele de conflict dintre utilizarea şi conservarea resurselor naturale, precum relaţia dintre dezvoltarea capacităţilor energetice (hidro, eolian) şi reţeaua de arii protejate Natura 2000.

Obiectivele nu sunt cuantificabile, sunt mai mult dorinţe

Un aspect important invocat de experţii care au realizat evaluarea strategică de mediu este lipsa ţintelor. Practic, autorităţile nu îşi iau angajamente reale, iar o bună parte din obiective nu sunt cuantificabile, descriind mai mult intenţii decât ţinte ce se doresc atinse precizează ONG-ul.

Iar mai departe sunt