Problemele în familie şi lipsurile materiale, chiulul de la ore, repetenţia sau plecarea în străinătate, cu părinţii, la muncă, sunt câteva dintre situaţiile care determină o creştere a numărului copiilor care renunţă la şcoală. Cele mai mari probleme sunt însă în mediul rural, unde copiii tind să urmeze concepţiile părinţilor, conform cărora frecventarea şcolii nu este o prioritate, se arată într-un studiu publicat recent de Fundaţia Soros. În Timiş, rata abandonului şcolar a crescut anual, ajungând la peste 1,25%.
Parte de carte, şi nu prea
Problemele în familie şi lipsurile materiale sunt cauzele principale care duc la abandon şcolar, mai ales la sate. Aceasta este principala concluzie a Studiului-diagnostic privind situaţia abandonului şcolar şi părăsirea timpurie a şcolii în mediul rural, o cercetare calitativă realizată de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie în perioada octombrie - decembrie 2011, în 42 de localităţi din mediul rural în care abandonul şcolar are o incidenţă ridicată. Au fost selectate câte şase comunităţi din judeţele Brăila, Buzău, Călăraşi, Harghita, Neamţ, Prahova şi Suceava. Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului „Parte de Carte”, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, şi derulat de Fundaţia Soros România.
Conform studiului, copiii proveniţi din mediul rural tind să urmeze modelele oferite de părinţi şi concepţiile acestora, potrivit cărora educaţia nu este o prioritate, iar frecventarea şcolii nu sporeşte şansele unui viitor mai bun. Sărăcia este o altă cauză pentru abandonul şcolar – fie pentru că elevii nu se pot prezenta la şcoală din cauza neputinţei părinţilor de a le cumpăra haine, rechizite sau pentru a plăti transportul, fie pentru că sunt nevoiţi să contribuie la întreţinerea familiei
