Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.

Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.

Şi deodată pieptul meu o ia razna: tâgâm! Tâgâm! Parcă aş avea o pasăre de dimensiune medie (nu-mi plac porumbeii, iar vrabia îi prea mică pentru un efort aşa de mare) închisă în cutia toracică. Încearcă să scape şi-şi face vânt din aripi spre oasele mele şi aproape că-mi sare cămaşa de pe mine. Simt cum sângele îmi pompează în obraji şi-n mâini. Stomacul mi se face mic. Mă gâdilă ceva de-a lungul coloanei vertebrale şi mi se face greaţă de emoţie. Cu sunetul ăla pe care-l ştiu atât de bine şi pe care-l aud şi când am laptopul închis, cu sunetul ăla începe povestea mea.

Mesagerul buclucaş

Virtuală, ar zice unii. Cum virtuală? Când eu am pasărea în piept şi mi-e greaţă de emoţie? Are altă fotografie la avatar! Oare o să intre în fereastra mea? O să sune? Aştept. Îmi ţintuiesc privirea pe desktop şi mângâi intens coloana ce poartă nume de mesager. Yahoo Messenger. Odată ce-l văd acolo, îi văd numele, îl văd că-mi face cu ochiul din fotografie şi parcă-i sclipeşte zâmbetul ăla de copil ce n-a mers în viaţa lui la dentist - şi acum stau şi mă gândesc la toate drumurile dureroase spre scaunul ăla care păcat că urcă şi coboară şi te lasă pe spate, că nu-i nimic plăcut mai încolo -