Diagnosticat cu cancer şi plimbat din spital în spital, Ilie Marin înca mai are puterea de a zambi şi a spera că, poate, Dumnezeu va face o minune, într -o

zi, şi în cazul său.

Într-o zi senină de iarnă, în care soarele se hotărâse, în sfârşit, să-şi faca apariţia am avut onoarea de a cunoa şte un om minunat care, în ciuda vicisitudinilor

ce refuzau parca să-l ocolească sau măcar să-i lase un răgaz, continua s ă păstreze

un zâmbet pe buze şi speranţa în suflet. La numai 41 de ani, Ilie Marin a aflat ca suferă de o tumoră retroperitoneală. În general, aceste tumori sunt descoperite într-un stadiu mult prea avansat, ceea ce face imposibil ă o extirpare chirurgical ă, singura metodă eficace de tratament în acest moment .

Înainte ca nenorocirea s ă se abată asupra sa, Ilie işi câştiga traiul ca electrician în construcţii. Nu era o munc ă prin care să se îmbogaţească cândva, însă era suficient pentru a duce o viaţă liniştită alături de familie, adevarata sa comoar ă. Totul s-a năruit atunci când, într-o zi ce părea să decurgă la fel ca oricare alta, a început să se simtă rău. "Cazul meu dateaz ă din anul 2005. După o serie de analize

mi s-a spus că am o formaţiune mică pe un testicul şi că este necesară o intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea acesteia. Totul a decurs bine şi dupa 30 de zile am primit rezultatul anatomopatologic - aveam carcinom embrionar testicular. A urmat o perioadă de câteva luni în care am incercat s ă-mi revin după operaţie, apoi am plecat

la Bucureşti pentru a începe şedinţele de chimioterapie la Spitalul Fundeni. Am f ăcut patru luni chimioterapie şi o lună iradieri". Lucrurile au mers bine un timp, iar Ilie şi-a permis să spere că perioada neagr ă ce se abătuse asupra sa şi a familiei sale avea

să treacă. Mergea în continuare la controale periodice, însa medicii nu i-au dat

mot