Este o reală plăcere să-l ai pe Aurel Storin la dispoziţie o bucată de vreme pentru a-ţi povesti câte-n lună şi în soare. Timpul pare că se molipseşte şi el de frumuseţea celor relatate şi se mişcă mai leneş. Pretextul întâlnirii noastre a fost apariţia cărţii despre teatrul inventat de români (Teatrul de Revistă Românesc – Istorie. Dimensiuni. Pericole. Destine) şi ne-am răsfăţat cu discuţii despre evrei, despre trecute vieţi de mari artişti, despre cele 700 de texte pe care le-a scris pentru cântecele care au devenit, aproape toate, şlagăre (vezi „Lalele”, „Să mori de dragoste rănită”, „Sunt vagabondul vieţii mele” etc.), despre lucrurile dăruite de greci omenirii etc.
Am rămas uimită când textierul Aurel Storin mi-a spus răspicat că „Lalele” este cel mai prost text pe care l-a scris vreodată. „Îmi displace profund «Lalele». A fost primul meu cântec, nici nu ştiam cum se scrie un text! Dacă eu aş fi primit drepturi pe «Lalele» acum 50 de ani, nu vă puteţi imagina cât de bogat aş fi putut fi! Şi nemţii, şi ruşii au scos milioane de discuri cu «Lalele». Mă rog, în Germania a apărut cu numele «Theresa», fiindcă «lalele» nu le spunea nimic nemţilor. Între ruşi şi noi exista o înţelegere ca, în mod reciproc, să nu ne plătim drepturile de autor. Era în favoarea României, fiindcă noi am fi avut mai mult de plătit decât ruşii. Noi jucam foarte multe piese ruseşti, iar ei jucau doar Tudor Muşatescu...”.
„«Epur si muove» n-a strigat majoritatea!”
Aurel Storin a îndrăznit să declare că Teatrul Românesc de Revistă este „beneficiarul unui destin unic în lume. S-ar putea spune că este un gen de teatru «inventat» de români”. De asemenea, el mi-a împărtăşit şi teoria sa conform căreia vechii greci au dăruit omenirii două lucruri extraordinare; unul a ridicat omenirea, iar celălalt o va ucide. „Lucrul extraordinar este teatrul, inventat de u
