Presedintele a reconsiderat problema si a hotarat sa ramana mut la toate. Nu e mare lucru in fond - cateva mii de oameni in intreaga tara. Pana la cele cinci milioane in fata carora Traian Basescu a promis ca daca vor iesi in strada el va depune armele - mai e cale lunga.
Atat de lunga incat presedintele isi permite luxul de a tacea chitic. Pentru cei care nu ies din case l-a readus pe Arafat in Guvern. Pentru ei si-a facut o mea culpa, in stilul lui desigur, dar si-a facut.
In rest, mai nimic. Tonul lui Boc s-a mai asezat, a redescoperit bunul simt, nu mai mitraliaza fraze nesimtite rupte de realitate. Ponta si Antonescu nu mai sunt dinozauri, ci parteneri de discutii. Tot pentru milioanele care se multumesc sa ramana in fata televizorului, Puterea a facut pasul in spate. A cedat, paradoxal de usor, tocmai pentru ca a simtit pericolul si furia nerostita din ochii romanilor. Pentru ca si-a dat seama la timp de ce ar putea pierde, au ridicat putin piciorul de pe gatul lor.
"Scaparile" unor politicieni slabi si paraleli cu realitatea, ale caror guri vorbisera fara ei, debitand epitetele de "viermi", "nevrotici", "derbedei", "mahala" sau "ciumpalaci", au disparut umile sub pumnii sefilor. In timpul asta, Traian Basescu a reevaluat toata problema. Raspunsul sau pentru cele cateva mii de protestatari e - silence. Nici "iesi afara, javra ordinara" nu cred ca l-a auzit de aceasta data.
Traian Basescu stie ca tacerea e, mai mult ca niciodata, in acest caz, de aur. Se afla oarecum intr-o situatie fara iesire. Dar nu atat de imposibila pe cat sa-i provoace insomnii. Stie ca, in extremis, il poate da oricand poporului furios pe Emil Boc si intregul sau Guvern. Si, daca inca nu e suficient, stie ca poate renunta fara nicio problema si la PDL. Oricum din momentul asta, partidul mai degraba il incurca decat il ajuta. Daca Emil Boc va