Steve zâmbeşte. Nu chiar cu toţi dinţii, ca atunci, în noaptea aia amară, dar o face fără superioritate. E pur şi simplu relaxat, iar când vine vorba de Steaua devine şi mai relaxat pentru că, din perspectiva sa, Steaua este egala unei satisfacţii speciale.
Vă daţi seama că vom vorbi de Middlesbrough - Steaua…
Ha! Nicio surpriză. Era clar că despre asta o să mă întrebaţi. Da, sunt amintiri frumoase acele meciuri.
"Am mizat pe o minune"
Ce sentiment vă încearcă în legătură cu acea seară în care v-aţi calificat după ce, la un moment dat, era 3-0 pentru Steaua la general?
A fost o noapte ciudată. Asta cu certitudine. Eram morţi! Morţi, dar aveam la Boro o echipă formidabilă, care nu abandona lupta indiferent de scor. În sinea mea nu mai credeam, dar am mizat pe o minune făcută de acea încăpăţânare a jucătorilor. Restul îl ştiţi.
Ce le-aţi spus în pauză fotbaliştilor dumneavoastră înainte de acea repriză formidabilă?
M-am legat de faptul că am dat gol. Era singurul lucru bun care ni se întâmplase. Se făcuse 3-1 pentru Steaua. Le-am spus că nu au nimic de pierdut şi că trebuie să lupte pentru o imagine mai bună decât ce arătaseră până atunci. Apoi, Steaua s-a retras şi noi am reuşit o ploaie de centrări. Era inevitabil să marcăm din nou.
"O veste bună că am picat cu Steaua"
Cu Maccarone, coşmarul nostru, aţi păstrat legătura?
(n.r. - râde). Da, mai vorbim. E un băiat deosebit. Maestrul golurilor decisive, de final de meci. Vă amintiţi, desigur, că a făcut la fel şi cu Basel.
A fost o veste bună că Twente va întâlni Steaua?
Da, am perceput-o drept o veste bună, dar Steaua de acum e totuşi o necunoscută. Aştept să văd rapoartele scouterilor şi DVD-uri.
Cunoaşteţi vreun jucător de la Steaua de acum?
Nu, din păcate nu! Ştiu însă că j
