Trăind într-un fotbal ce capătă valenţe din ce în ce mai ciudate pe zi ce trece şi respirând un aer îngreunat de "Ca la noi la nimeni", ajungem în momentul în care ne dăm seama că într-un anumit punct fotbalul românesc intră pe făgaşul aşa zis normal al celui european.

Punem la zid declaraţiile lipsite de fair play ale fotbaliştilor români, arătăm cu degetul conducătorii şi mai avem puţin şi punem cătuşele arbitrilor. "Ca la noi la nimeni" ziceam, nu? Ei bine, se pare că nu suntem excepţia de la regulă şi numai dacă vrem rămânem orbi în faţa a ceea ce ne demonstrează că fotbalul de azi nu mai este doar un sport, ci se transformă treptat într-un business în care scopul scuză mijloacele. Peste tot.

Calderon a fost prins în fapt şi a trebuit să-şi dea demisia. Barcelona a avut goluri anulate pe nedrept, în timp ce Realul pare din ce în ce mai ajutată de arbitrii. Pepe, galactic cu acte-n regulă, îl calcă fără pic de jenă pe Messi. După cum vedeţi, se întâmplă şi la ei. Marea diferenţă se observă, însă, în momentul în care mingea este în joc.

Mourinho rămâne cu a sa aroganţă, Ronaldo cu goluri a căror valoare se face simţită doar în palmares, Pepe cu "No Fair Play" inscripţionat pe tabelă în dreptul numelui său, iar cei care tac şi fac, adică extratereştrii Barcelonei, rămân cu o nouă victorie pe Bernabeu, cu un meci dominat cap-coadă, cu 72% posesie şi cu un antrenor care este exact opusul omologului de Real.

Guardiola a obţinut performanţă după performanţă şi a căştigat tot ce se poate câştiga. A rămas, însă, cu picioarele pe pământ, a ignorat aroganţele marca Mourinho şi s-a limitat în a-i răspunde pe teren. Messi, călcat într-un mod barbar de un Pepe a cărui frustrare se putea citi în fiecare pas făcut pe teren, şi-a văzut de jocul său, nu i-a răspuns cu aceeaşi monedă portughezului, aşa cum, probabil, mulţi ar fi făcut-o, şi şi-a condus