Ministrul de interne, Traian Igas, a coborat vitejeste, miercuri seara, in mijlocul ultimilor protestatari din Piata Universitatii. Foarte spontan, a dat nas in nas cu un revolutionar distrus, ramas fara privilegii si cu patru copii. Igas l-a invitat la minister "sa discute problema", aplicand astfel noua directiva de partid, care obliga la un dialog cat mai intens cu societatea. Scena, cam artificiala, este inca un semnal ca Guvernul Boc pare dispus la orice compromis pentru a se salva. Premierul se agata in mod evident de putere, desi argumentul rational ar trebui sa-l oblige, in urmatoarele saptamani, la o demisie responsabila, singura cale de a evita o catastrofa la alegerile din noiembrie.
N-ar fi exclus ca Guvernul sa le dea inapoi "revolutionarilor" o parte din privilegiile taiate in noiembrie anul trecut. Exista informatii ca se poarta negocieri in acest sens. E vorba in principal de asa numita indemnizatie de revolutionar, care putea ajunge pana la 20 de miloane pentru statul degeaba pe banii nostri. Guvernul ajunsese sa cheltuiasca peste 100 de milioane de euro anual cu 17.000 de insi intitulati revolutionari, multi dintre ei impostori sadea. Din 2004 incoace, cand erau vreo 4000, numarul lor s-a marit in mod suspect de patru ori. Cum sa nu iasa in strada cand statul ii trimite la munca dupa ani de concediu subventionat din taxele si impozitele celor care muncesc?
Reiau ce am spus miercuri seara la B1 TV: toata compasiunea si solidaritatea cu pensionarii, cu profesorii, cu medicii onesti, cu toate categoriile sociale lovite in plin de criza. Toti acestia au dreptul sa protesteze, sa-si verse nemultumirea, sa ceara socoteala puterii. Dar nu pot solidariza cu asa zisii revolutionari revoltati ca si-au pierdut privilegii care nu se justificau nici acum 20 de ani, cu atat mai putin astazi, cu exceptia compensatiilor primite de urmasii cel
