Reintors in SUA, vad pe majoritatea posturilor de televiziune aceeasi rasnita obosita a comentariilor previzibile, variatiuni pe aceeasi tema: comparatii cu Revolutia, elemente de disfunctionalitate a dialogului, iar din partea guvernantilor “continuarea reformelor”, pericolul “imaginii externe” si diverse variante ale obositului slogan “suntem si noi oameni”- cel mai penibil interpretate de directorul de la Directia de Ordine Publica din Jandarmerie. Varietatea comentariilor si raspunsurilor seamana cu varietatea existenta intr-o bacanie din vremea comunismului, iar analistii par incapabili sa vada dincolo de deal.
Primul efect evident, dar necomentat in profunzimea lui, este ca romanii au capatat vocatia protestului, dupa 21 de ani in care singurul protest autentic cu mai multi manifestanti a fost cel de la Revolutie. Aceasta vocatie este o noutate doar pentru romani, ungurii, grecii, spaniolii, francezii exersand-o de mult. Dupa lesinatul protest din fata Parlamentului care a strans sub 700 de oameni , atunci cand guvernul si-a asumat raspundererea pe reducerea salariilor cu 25%, avem primul protest zdravan cu peste 10.000 de oameni in 34 de judete. A se compara, de pilda, cu protestul de la Londra impotriva vanatorii cu vulpi, protest care a adus in strada peste 1.000.000 de britanici. Care este efectul practic? Oamenii vor iesi mai usor in strada sa isi strige doleantele, iar puterea politica si administrativa va avea serioase probleme in a-si continua discursul de rumegus, asezonat cu hotii dezvaluite de presa, autism si secretomanie. Oamenilor nu mai le este atat de teama cu privire la posibilitatea de a ajunge in dubele Jandarmeriei, in comparatie cu teama de a ajunge in dubele Securitatii, inainte de 1989.
Al doilea efect evident ca se va profita la maximum, din punct de vedere politic, de acest moment. Desi participantii au avut inspiratia ex
